Metamorfoze

Parfumurile și unguentele nu erau deloc inocente în Antichitate. Folosite în practicile de magie sau doar însoțindu-le, ele aveau un efect transformator, de care parfumeria și cosmetica de azi sunt deplin conștiente, folosindu-l în publicitate. 

Prin parfumurile și cosmeticele folosite, spune discursul publicitar contemporan, devenim altcineva — o alternativă mai bună a noastră înșine. Deși adăugate, ele ajung o parte din noi, o parte a noii identități. 

Potrivit unei alte direcții de abordare, parfumurile și cosmeticele ne ajută să (re)găsim în noi esența, autenticul, acel eu profund și uitat, care, și el, odată (re)descoperit, ne face mai buni. 

Oricum ar fi, idealul artificiului cosmetic (și olfactiv) este metamorfoza. 

 

 

Apuleius

The Golden Ass, or A Book of Changes

translation by Joel C. Relihan
Hackett Publishing Company, Inc., Indianapolis/Cambridge, 2007

 

#antologie

 

Illustration by Jean de Bosschère for the 1923 edition of The Golden Ass

 

...one day Photis ran up to me, all excited and fairly afraid; she let me know that her mistress, even after all this time, had had no success in her erotic stratagems by any of her other arts, and that, on the coming night, she was going to cover herself in feathers, take on the shape of a bird, and in this guise fly off to the object of her desire. I must discreetly make myself ready, she said, for my observation of an affair of such magnitude.

And so, round about the first watch of the night, she leads me there herself, on tiptoe, step by silent step, toward that upper room, and instructs me to check out, through a little chink in the doors, what’s going on within. First, Pamphile strips off all of her clothes. Then she opens up a little chest and takes out from it a number of small jars. She takes the stopper out of one of them, pours out some oleaginous unguent from it, and rubs it and warms it between her palms; she smears herself all over with it, from her toenails all the way up to the hair on top of her head. Then, after she mutters secret words at length to her lamp, she makes her body quiver in spasmodic jolts. Her limbs then lightly waver and sway, and from them first to flash forth is the soft down; then grow the shafted feathers; her nose, now hooked, hardens into a beak; her nails contract into barbed talons. Pam- phile turns into a horned owl! She lets loose a hissing screech; she starts in to testing herself, hopping up and down in gradually and deliberately larger bounds; soon enough, she raises herself aloft into the abyss of the air; on wings wide outstretched she flies away from the house and is gone.

(cap. III, pp. 60-61)

  

***

 

Apuleius, Măgarul de aur
traducere și note de I. Teodorescu, Editura pentru literatură, București, 1968 

 

Cam pe la începutul nopții, ea însăși mă conduse în tăcere și în vârful picioarelor, până la baraca stăpânei sale și mă pofti să privesc, printr-o crăpătură a ușii, cele ce s-au întâmplat precum urmează.

Mai întâi, Pamfilia își lepădă toate hainele de pe ea, apoi deschise o lădiță și scoase din ea mai multe cutii. Săltă capacul uneia din ele și, luând o anumită alifie, o frecă mult în palme și se unse cu ea pe tot corpul, de la unghiile picioarelor până în creștetul capului. Apoi vorbi mult cu lampa ei* în cuvinte misterioase, își scutură cu o mișcare sacadată mădularele și, în timp ce ele se legănau ușor ca valurile, mai întâi îi apăru un puf moale, apoi îi crescură pene puternice, nasul i se încovoie și se întări, unghiile i se strânseră și luară formă de gheare. Pamfilia s-a transformat în bufniță. Atunci, după ce scoase jalnic, încercă să se înalțe puțin câte puțin de la pământ și curând, ridicându-se în sus, își luă repede zborul, năpustindu-se afară din cameră.

În adevăr, prin puterea artei sale, ea se metamorfozase de bunăvoia ei. Dar, deși pe mine nu mă fermecase cu nici o vorbă vrăjitorească, totuși eram așa de înmărmurit de ceea ce văzusem, încât mi se părea că sunt cu totul altul decât Lucius. Astfel, ca un smintit și încremenit în nebunia mea, visam cu ochii deschiși și, frecându-mă mereu la ochi, căutam să-mi dau seama dacă eram cu adevărat treaz.

(pp. 70-71)

_______________

* Lampa era socotită ca o emblemă a discreției, pentru că ea vede totul și nu lasă să se vadă nimic în afară (n. trad.).