Interviu Osmé, cu Memory Flo

Mă numesc Florian, iar pe internet sunt Memory Flo. Mă ocup cu colecționatul de parfumuri și am un canal de YouTube unde vorbesc despre această pasiune. Am descoperit parfumurile cam pe la 17 ani, în 2001, când mi-am cumpărat prima sticluță de Obsession for Men de la Calvin Klein, și am rămas surprins de complexitatea pe care o poate avea un miros creat. Am vrut mai mult și încet-încet sticlele și cunoștințele au început să se adune. Mă găsiți aici: Facebook  YouTube

---

 

„Memory Flo”, așa te găsește lumea pe Instagram și pe YouTube. Ce faci acolo?

Mi-a plăcut întotdeauna să discut despre parfumuri, ca despre orice pasiune, iar în 2020, când am avut mai mult timp liber, m-am decis să deschid un canal de YouTube. Acolo îmi împărtășesc pasiunea pentru tot ce înseamnă parfumerie sub forma unor eseuri-video descriptive, discuții libere pe teme conexe, unboxing și prime impresii.

Pe Instagram îmi împărtășesc încercările foto pentru sticlele de parfum din colecția mea și imaginile prelucrate de mine, folosite în demersurile de pe YouTube.

 

Faci și „recenzii” de parfumuri. E greu să descrii un parfum? Care este vocabularul la care recurgi cel mai adesea?

Dincolo de licoarea din sticlă, parfumul este un tot unitar, un produs. Atunci când vorbesc despre un parfum, încerc să cuprind cât mai multe detalii despre cum acest produs a ajuns să ia ființă. Din fericire, arta flaconajului poate fi admirată vizual. Provocarea apare odată cu descrierea mirosurilor. Trebuie să traduci elementele olfacției în cuvinte și, ca în orice traducere, vrei să rămâi cât mai fidel materialului-sursă. Inevitabil, unele lucruri se vor pierde.

Terminologia, jargonul este împrumutat și adaptat din sfera limbajului tehnic al parfumierilor și din cel al recenzorilor. În descrieri, adjectivele sunt cele mai valoroase, dar de multe ori cuvintele care desemnează emoții și trăiri sunt și ele utile. 

 

Ce înseamnă un parfum pentru tine? E ca o carte pe care o citești? Cum „citești” un parfum?

Foarte interesantă asocierea cu cărțile. Firește, odată ce ți-l faci al tău, parfumul te ajută să îți „scrii” propria poveste alături de el. Unică și personală pentru fiecare în parte. Însă eu le asociez cu muzica. Întocmai ca niște melodii ascultate pentru prima oară, sunt rare pentru mine ocaziile când un parfum mă cucerește cu adevărat de la prima mirosire. Dar se întâmplă. Nu e un secret că sunt un fan al parfumeriei Guerlain. Când încerc să pătrund cu mintea o nouă creație Guerlain, îmi place să caut ritmuri cunoscute, motive și refrene vechi, dar și interpretări noi, adiții contemporane la o simfonie care se continuă de aproape 200 de ani. Îmi plac referințele, omagiile, enigmele; îmi place să le descopăr. Și de multe ori, ca la o melodie pe care o descoperi în timp, care te provoacă, ajung să iubesc mai mult un parfum pentru care „muncesc” să îl îndrăgesc decât o dragoste la prima mirosire. O iubire matură față de o infatuare.

Care este cel mai bun unghi de încolțire a unui miros? Sau asta e o strategie individuală, adică subiectivă? Care e unghiul tău?

Abordarea mea este analiza. Încerc să despart mirosul în elemente sale constitutive, folosind ghidurile ce îmi vin la îndemână (recomandările parfumierului sau ale casei de parfumuri, precum și website-urile pentru fani și consumatori). Însă întregul nu este doar suma părților, iar o înșiruire de note și acorduri niciodată nu mi-a produs vreo imagine sugestivă. De aceea încerc să descriu „aspecte”, aglutinări mai largi, precum: vegetal, pudrat, pământiu, marin etc.

Olfacția este obiectivă doar când vine vorba de factori precum tenacitatea parfumului, dar și aici există diferențe de percepție. Parfumul e o experiență personală, adânc subiectivă, datorită, în parte, asocierii puternice dintre miros și afectivitate. Și în asocierile pe care le facem și le-am făcut de-a lungul vieții cred că stau și preferința și interesul pentru anumite parfumuri. Eu am crescut la munte, aspectele vegetale, coniferice, aromatice și rășinoase, lemnăria îmi sunt foarte apropiate.

Vintage sau reformulare? Ai găsit reformulări mai bune decât originalul?

Parfumurile se reformulează constant, de cele mai multe ori din rațiuni ce țin de ingrediente, sourcing, costuri, raritate etc. Ca exemplu celebru, pentru Nahéma (1979) Jean Paul Guerlain a fost nevoit să folosească trandafirul turcesc în defavoarea celui bulgăresc, pe care Guerlain l-a favorizat tot timpul. După căderea Cortinei de Fier, Nahéma a putut primi identitatea pentru care a fost concepută. Există foarte multă exagerare în ceea ce privește reformulările. Multă lume consideră că reformulare înseamnă doar diluție și persistență scăzută.

Cred că te simți afectat de reformulare doar dacă ai o relație foarte strânsă cu acel parfum și nu suporți nici cea mai mică alterare a sa, lucru pe care îl înțeleg. Dintre parfumurile pe care le iubesc, majoritatea mi-au fost tratate cu respect în reformulare. Mai curând sunt afectat de discontinuări decât de reformulări.

Reformulări mai bune ca originalul nu am întâlnit, deși unele formule mai recente pot face un parfum mai „modern” sau mai „purtabil”. Un exemplu este Kouros de la Yves Saint Laurent, un parfum recunoscut pentru notele sale animalice. Formularea curentă este mult mai ușor de plăcut, însă, dacă ar fi să aleg, aș alege varianta vintage.

 

Este parfumul un act de cultură? Dacă ar fi să-i iei apărarea, ce le-ai spune celor care îl denigrează?

Parfumeria este o artă, cu iz istoric de trăire spirituală, un meșteșug străvechi, cu tradiție. Are elemente eclectice, cuprinde arta flaconajului, sticlăria, artele decorative. Chiar și Good Girl de la Carolina Herrera reușește probabil fără să-și propună să redea un kitsch veritabil, care în sine, e tot o formă de cultură.

Nu știu cum ar putea fi denigrată arta parfumeriei în totalitate. Ca vanitate? Este loc și pentru vanitate și plăcere personală sub soare. Dacă ar fi să critic industria parfumurilor, aș face-o prin prisma consumerismului și a cumpărăturilor impulsive. Prea multe lansări similare, prea puțină creativitate. Prea multă dorință de a acoperi toate segmentele posibile. Cred că aici îi pot ajuta pe cei care mă urmăresc.

 

Dacă ai rescrie istoria în termeni olfactivi, ce repere ai alege?

Pre-apă curentă și post-apă curentă.

 

Priceperea la parfumuri te ajută să miroși bine oamenii?

Nu cred. Încerc să îmi rezum categorizările, asocierile emoționale și pasiunea pentru dulapul cu parfumuri. Cred că suntem diferiți, speciali și unici și toți avem ceva al nostru de oferit.

 

Profesia de zi cu zi are legătură cu mirosurile? Te ajută nasul în meseria ta?

Din nefericire pentru mine, nu. Dar mă ajută în alte domenii. Îmi place să gătesc, să combin arome, să recunosc ingrediente și cantități, ceea ce nu e niciodată rău.

Care miroase Iașul?

În ultima vreme, a infuzie de asfalt și a dude putrede. Dar am avut o primăvară și un început de vară foarte stimulante olfactiv. Florile de salcâm și liliacul, mai întâi. Caprifoiul și teiul înainte să dea căldura, iar pe ploi, iarba proaspăt cosită.

 

Asociezi locurile prin care ai călătorit cu mirosurile lor? Ai putea face un scurt ghid olfactiv al locurilor preferate?

Londra miroase a lemn ud, pescăruș plouat și bară de metrou.

Stonehenge miroase a piatră cu frunze, iarbă călcată și rouă.

Hastings, a ocean, fum și pește gătit.

Oporto miroase a cretă umedă și sare.

Barcelona aduce a cremă de zahăr ars și nisip ud.

Viena miroase a vată de zahăr, brad și marțipan.

Parisul are iz de cupru: metalic, uscat, arid. Dar Sena miroase a L’Heure Bleue. Uneori.

Cracovia miroase a ambră, frig, blănuri, patiserie și pierogi. 

Bucureștiul miroase a stofă veche, parchet și calorifer de instituție.

Ce relație crezi că au românii azi cu mirosul și cu parfumurile? Ceea ce faci contribuie la crearea unei culturi olfactive?

Nu cred că am suficiente date pentru generalizarea asta, însă, dintre oamenii care îmi scriu, aș spune că unii au preferințe stabilite, alții abordează utilitarist. Îmi place să cred că am și eu o contribuție pe partea educativă. O cultură olfactivă, pentru mine, înseamnă înțelegerea referințelor și a originilor unui parfum, demontarea preconcepțiilor, a miturilor și conștientizarea diferențelor între valoarea reală și valoarea percepută emoțional. Ce îți place ție să porți are valoare pentru tine, în alte cuvinte, poartă ce îți place.

 

O carte și un parfum?

Dune și Songe d’Un Bois d’Été, Guerlain. Frank Herbert nu exagerează cu descrierile în cărțile sale, iar asta înseamnă că imaginația cititorului poate să zboare. Îmi place să cred că așa miroase în Sietch Tabr după ritualul apei.

 

Un film și un parfum?

The Fountain al lui Aronofsky și The Black Knight al Francescăi Bianchi. Dramatismul cere dramatism.