E complicat să transpui mirosurile prin intermediul imaginii. Cum se alcătuiește un discurs cu sens despre parfumuri într-un film? Singurul mijloc la îndemână rămâne tot cuvântul, fie că este o descriere analitică, fie o metaforă cu rol de sugestie. Anul trecut, când a apărut filmul Les Parfums, l-am adăugat repede pe listă, curioși să vedem care este tipul de discurs abordat. Acum, filmul este disponibil și pe HBO, așa că am profitat de ocazie și l-am văzut.
Pe scurt, avem de-a face cu o comedioară romantică, în care subiectul „doamnei cu... șoferul” este recosmetizat pentru a cuprinde și tema olfactivă. Anne Walberg (interpretată de Emmanuelle Devos) este o parfumieră abulică, asocială și genială (cum altfel?!), care, în vremurile ei bune, a creat, printre altele, și J’adore de la Dior. Anosmia, afecțiune catastrofală pentru un „nas”, nu întârzie să-și facă de cap (de nas, de fapt), ceea ce duce la complicații în cariera parfumierei. Noroc că întâlnește un șofer (Grégory Montel) care, grație elanului său vital debordant și a unei inocențe soră cu simplitatea, aduce un aer proaspăt în viața închisă și monotonă a parfumierei noastre. Finalul, cum era de așteptat, este unul fericit, cu noi începuturi și cu promisiuni de și mai bine. Doar asta pricepem prin intrarea în sediul Dior de la final, nu?
Cât privește discursul olfactiv, clișeele se înșiră unul după altul. „Nasul” este genial — deci, neînțeles de ceilalți —, vrea să creeze parfumuri, nu mirosuri ambientale pentru hoteluri sau uzine, vrea să profeseze o artă, disprețuind consumerismul și industrializarea, distinge nuanțe olfactive acolo unde neinițiatul ori nu simte nimic, ori simte doar un miros compact, indistinct, invocă atât de des amintita relație dintre mirosuri și memorie, pe scurt, avem tacâmul complet. Tacâm care include și finalul, când totul se schimbă: neinițiatul descoperă frumusețea și subtilitatea olfactivă a lumii înconjurătoare, iar parfumiera, frumusețea vieții și subtilități umane nebănuite până atunci, ceea ce, firește, are urmări pozitive în plan personal, uman etc. pentru ambii eroi.
Nu veți avea nici o revelație văzând Les Parfums. Nici artistică, nici epistemică. Asta nu înseamnă că este un film prost, ci doar că e bine să nu ai nici o așteptare. Nici măcar pe aceea că vei simți mirosurile amintite în film. Pentru o seară a unei zile în care ți-ai obosit nasul prin duhorile orașului și sufletul prin cele umane, lucrurile simple sunt câteodată binevenite.
No comments:
Post a Comment